Text broșură Diferența între ortodoxie și erezie

Parohia Sf. Ilie cartier Speranța

Diferența între ortodoxie și erezie

Nu e același Dumnezeu peste toți? Nu sunt toate religiile la fel?

Dumnezeu este același, noi suntem diferiți. Diferite sunt felurile prin care omul încearcă să aibă o bună relație cu Dumnezeu, de aici diferite religii, unele cu pretenția că sunt singura adevărată, altele afirmând că reprezintă doar o cale între multe altele. Orice om, pe măsură ce se maturizează, deosebește mai bine lucrurile și fenomenele din jur. În orice         domeniu, cu cât te adâncești, observi deosebiri și nuanțe care schimbă ideile cu care ai pornit la      început. Invit pe cei tentați de astfel de afirmații să se gândească mai bine și să-și aprofundeze credința.

Cu ce se deosebește creștinismul de alte religii?

Creștinismul este o religie revelată, adică             descoperită la inițiativa lui Dumnezeu. Avem nevoie de revelație, descoperire, deoarece prin păcat, lumea și-a pierdut firescul, normalitatea, și doar Creatorul ei ne poate îndrepta spre scopul existenței lumii și al nostru. Toate încercările omenești de până acum de a construi o filozofie sau o religie de inițiativă și concepție umană au eșuat. În plus, dacă Dumnezeu ne respectă dorința de a trăi fără El, diavolul nu, și se implică în alterarea oricărei construcții omenești, materiale ori spirituale. Creștinismul dă sens vieții omenești, o unește cu a lui Dumnezeu, readuce    făptura umană între granițele sfinte între care să-și trăiască normalitatea îndumnezeitoare.

Religia mozaică nu este și ea revelată? De ce-i așa deosebită de creștinism? Dar islamul,               mahomedanismul?

Într-adevăr, aceste religii se consideră și ele revelate. Iudaismul, sau mozaismul, de la Avraam la Mesia-Hristos, continuă relația patriarhilor cu adevăratul Dumnezeu, pe baza unui legământ cu El. În schimb, primesc Țara Sfântă, Legea lui Moise și făgăduința nașterii lui Mesia. După cum s-a văzut, de            nenumărate ori a fost nevoie de intervenția directă a lui Dumnezeu, sau indirectă, prin persoane alese, pentru a păstra poporul ales pe drumul planului    divin. Din păcate, profeții erau ascultați de foarte puțini contemporani și nici după moarte nu se luau în serios toate avertismentele lor, iar mesajul lor era interpretat în mod îndulcit. Ca un al doilea Moise, Mântuitorul Iisus Hristos produce o reformă        profundă a vieții religioase a poporului Israel, care nu a fost acceptată, de unde și distrugerea             instituțiilor religioase și exodul poporului în afara Țării Sfinte la numai o generație după El. Chiar și după acest cataclism istoric și după reînființarea   statului Israel, în 1948, mozaismul a căutat să     conserve, adaptat la noile realități, vechile rânduieli de acum 2000 de ani, așteptând în continuare pe  Mesia.

Islamul s-a dorit o repunere pe făgașul dorit de Dumnezeu a mozaismului și creștinismului, considerându-se moștenitorul legitim al lui Avraam pe linia fiului său mai mare, Ismael, fiul slujnicei Agar, de unde și denumirea de ismaeliți sau agareni. Micșorând pe Iisus Hristos la statutul de profet,   Mahomed se consideră acel al doilea Moise și al doilea David pe care îl așteptau evreii, noul       conducător și legiuitor care să cucerească lumea cu puterea lui Allah și adevărata lui învățătură. Din păcate, în cel mai ”bun” caz, Mahomed a fost     înșelat de diavol, care l-a propulsat și la statutul de conducător al arabilor, dându-i misiunea de a     cuceri lumea.

De unde știu că ortodox înseamnă creștin adevărat? Cu ce se deosebesc ortodocșii de     ceilalți care cred în Hristos? Sau de alți oameni buni și drepți?

Domnul Hristos a lăsat în continuarea misiunii Lui mai mult decât un grup de ucenici, sau un nou    popor ales, a lăsat un organism viu, noua umanitate altoită prin har pe persoana Sa divino-umană. Acest organism rămâne unic și unit prin prezența în el a Duhului Sfânt Mângâietorul, prin care crește,     maturizând și sfințind celulele sale vii, care se bucură de viața dumnezeiască revărsată în Biserică. El nu se împarte, chiar dacă unii, prin schisme ori erezii, s-au despărțit de acest trup. Scăderea     nivelului general de viețuire creștină a făcut mai dificilă recunoașterea Bisericii adevărate între    atâtea eretice ori schismatice, adică false,      credincioșii nemaifiind capabili să discearnă dacă tot ce a promis Mântuitorul pentru Biserica Sa este real și deplin în confesiuinea lor. Unii aleargă după înțelepciune, alții după semne și minuni, dar de fapt numai sfinții deopotrivă plini de har și înțelepciune dumnezeiască ne pot arăta adevărata Biserică, cea deplină, lucrătoare, mântuitoare și sfințitoare.     Teologia adevărată este deopotrivă trăitoare și      necuprinsă de gând și de cuvânt. Anumite secte   harismatice promit Duh Sfânt, altele o teologie raționalistă din care lipsește lucrarea actuală și     supranaturală a lui Dumnezeu, altele simulează tainicul prin învățături absurde, care contrazic      flagrant Scripturile. Ortodoxia se dovedește singura în care tot ce a promis Mântuitorul și au făcut      Apostolii se regăsește până astăzi în Biserică, în care Duhul Sfânt lucrează deplin, în care mintea nu     circumscrie, nu cuprinde pe Dumnezeu și lucrările Sale, dar se liniștește atât prin cunoastere, cât și prin contemplarea Lui, singura în care sfinții și dumnezeieștii părinți sunt deopotrivă propovăduitori, contemplativi și lucrători ai celor minunate și cerești. Problema constă în a coopta cât mai mulți simpli credincioși să trăiască măcar o parte din cele ale sfinților, ca Biserica să se dovedească un organism viu și mereu actual, nu doar prin vârfuri, ci prin fiecare celulă care mărturisește apartenența sa harică la trup.

Raționalitățile dumnezeiești din creație și din Legea Vechiului Testament sunt puse de sfinți ca Maxim Mărturisitorul, de exemplu, pe același plan. Ca    urmare, patriarhii de până la Noe și Avraam și   Moise, evreii până astăzi, și păgânii dintotdeauna, au la dispoziție lucrarea generală a lui Dumnezeu care îi iubește și trimite harul Său asupra lumii întregi. Cu cât omul trăiește mai curat, nu face rău altuia, luptă cu scăderile sale, se roagă sincer, chiar dacă nu știe uneori cui, el crește, se curățește, se       înduhovnicește, se sfințește. Dacă se folosește de o concepție și o morală creștină generală, nu caută să fie și teolog, sau dacă luăm un schismatic stilist, de exemplu, care deși e rupt de Biserică, nu urăște, nu judecă pe alții, ci doar trăiește ortodox, dar în afara Ortodoxiei, acesta se sfințește. Oameni curați, prin planul general al lui Dumnezeu care-i include și pe ei, pot face minuni de tot felul. Ei nu se pot         considera renăscuți în Hristos, ori mântuiți, sau deja casnici ai lui Dumnezeu și împreună-cetățeni cu sfinții (Efeseni 2: 19), dar li se potrivește ce spunea un convertit american la  Ortodoxie: ”Știm cine este în Biserică (ortodocșii), dar nu putem fi siguri cine nu va fi”. Adică după moarte, asemenea duhurilor scoase din Iad de Mesia, înainte de Înviere, aceștia vor recunoaște pe Cel întru Care au trait fără să-L știe (1 Petru 3: 19). Ei sunt excepții, și nu putem să nu observăm că există la stiliști mari trăitori, care însă nu au pus preț pe rătăcirile acestora, sau la catolici, exemple de mari virtuți în Hristos, fără a mai fi și teologi. Aceștia nu rodesc desăvârșit, oricât de neprihăniți și de necunoscători în ale credinței. Nu există însă deopotrivă trăitori și mărturisitori, adică teologi, plini de sfințenie, în afara Ortodoxiei, pentru că erezia reprezintă mai mult decât călcarea legii divine, ea înseamnă schimbarea/strâmbarea ei. Nu degeaba Hristos a adus și harul, și adevărul (Ioan 1: 14-17). Ortodoxul chiar este o celulă vie,          importantă și dragă, în organismul Bisericii, al cărei cap îl constituie Hristos. A fost transplantat, altoit în chip real la Botez, renăscând la o nouă viață, pentru care îl pregătește și îl ajută Duhul Sfânt dăruit prin Mirungere. Numai în Biserică, Duhul Mângâietor este al tuturora (Fapte 2: 16-18). Doar creștinul primește dezlegare de păcate, prin care voința i se înnoiește spre bine, apoi trupul și sângele Domnului, prin care viața lui se unește cu viața lui Hristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat. Prin întrupare, Fiul lui Dumnezeu a luat firea umană ca aceasta să se poată uni cu El. Prin Hristos, ortodocșii se pot uni cu Dumnezeu, se împărtășesc, adică se fac părtași, au parte de viața dumnezeiască, plină de har și adevăr. Se prefac în fii adevărați ai lui Dumnezeu, chiar dacă rămân după natură oameni. Legătura cu Dumnezeu, prin Fiul Său, lucrată de Duhul Sfânt, este reală, organică, nu o frumoasă metaforă. Acea puterea de a nu mai păcătui (1 Ioan 3: 9), acea sfințire a voinței care o ridică deasupra puterii păcatului, deasupra înclinației spre păcat, deasupra limitărilor și necesităților omenești, de care vorbesc sfinții, nu se găsește decât în Biserică. Urmarea acestei putei, și anume iluminarea prin har și vederea celor cerești, înțelegerea celor negrăite, se găsește doar în Biserică. A fi însă în această legătură autentică, organică, lăuntrică, a fi în același trup tainic și împărtășindu-te de viața divină adusă de Domnul Iisus pe pământ, acum continuată prin Duhul Sfânt, de anumite lucrări harice lăsate numai pentru și în Biserică, aceasta e propriu numai creștinilor, în Biserica Ortodoxă. Deși plini de neputințe și de lipsuri în virtute și-n cunoștință, Duhul Sfânt lucrează prin episcopi și preoți, care administrează Tainele și îndrumă credincioșii. Vindecarea trupească și sufletească se primește nu doar prin oameni cu un dar special, ci și prin preoții Bisericii adunați în rugăciune la Taina Maslului. Numai aici deja ești permanent împreună-cetățean cu sfinții și locuitor al împărăției lui Dumnezeu și chiar de păcătuiești, primești dezlegare și te unești iar cu Biserica, putând să pășești vindecat pe urmele sfinților.

Pr. George Ovidiu Chirița

Anunțuri

Despre Pr. George Chirița

Om, bărbat, creștin, soț, tată, preot și român
Acest articol a fost publicat în Atitudini, Spiritualitate și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s