Boboteaza, reînnoirea botezului nostru

bobo.jpg

Am auzit anul acesta, de la Parintele Patriarh Daniel, că la sărbătoarea Botezului Domnului se reînnoiește Botezul nostru.

Dacă stăm să ne gândim, cel mai la îndemână sens al sărbătorii se referă la Botezul nostru, al fiecăruia. Rugăciunile din timpul Sfintei Taine, pentru sfințirea apei din cristelniță, sunt cuvânt cu cuvânt asemenea unora din slujba de sfințire a aghesmei mari. Așa cum Domnul Iisus Hristos S-a scufundat în apele Iordanului, așa și noi, am fost afundați de trei ori în apa sfințită din cristelniță, în numele Sfintei Treimi, după care am fost repede înfofoliți în crijmă, haina dreptății, simbolul curăției ființei noastre întregi dobândite prin nașterea din apă și din Duh.

În duminica de după Botezul Domnului, Sf. Evaghelie a mărturisit că pentru o perioadă de timp, până ce Sf. Proroc Ioan a fost închis în temniță, Mântuitorul Iisus Hristos a botezat și El tot în Iordan, iar Sf. Ioan a liniștit pe cei scandalizați de acest fapt spunând că el, ca prieten al Mirelui, se bucură că acesta și-a luat mireasă (Ioan 3: 23-30). E vorba de Biserică, în care intrăm temeinic prin Taina Botezului. Ucenicii, după Înviere, au primit mandat să boteze și ei, în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh (Matei 28: 19).

Evreii erau obișnuiți cu apa și curățirea prin apă. O mulțime de reguli, bazate pe cuvântul Domnului din cărțile Levitic și Numeri, în special, detaliau credincioșilor cum să se curățească de păcate sau de o stare de necurăție dobândită prin atingerea și chiar adumbrirea de persoane sau lucruri necurate. Chiar și îmbăierea, în cadrul căreia întreg corpul intra în contact cu apa, nu le era străină ca parte a ritualului de curățire. Problema care se acutizase în decursul secolelor era aceea că din ce în ce mai mult, curățenia rituală, din ce în ce mai detaliată, care pregătea credinciosul de a intra în contact cu templul și toată firea curată, o luase înaintea celei sufletești, a inimii, atât de apreciată de Dumnezeu (Psalmi 23: 4; 50: 11).

Ce-i drept, anumite lucruri fixe par a fi mai ușor de săvârșit, pe când deplina curățenie a inimii pare imposibilă pentru omul de rând. Chiar în zilele noastre, credincioși care nu sunt implicați aproape deloc în viața Bisericii cheamă cu mare acrivie preotul să vină la casa lăuzei să-i citească de curățire, apoi femeia vine la biserică la 40 de zile. Degeaba spun rugăciunile respective de împărtășirea cu Preacuratele Taine, de reintrarea în ritmul Bisericii, credinciosul rămâne la ideea să fie curat.

Botezul ori scufundarea trimite la ideea de curățire totală, integrală. Faptul că Sf. Ioan Botezătorul cere înainte de botez spovedanie, mărturisirea păcatelor, avertizând că s-a apropiat împărăția cerurilor, deplasează accentul curățirii de pe formal pe duhovnicesc. Cei care se retrăgeau în pustie să fie mai curați aveau mare trecere la evrei, așa încât acest nou profet, cu înfățișarea aspră și ascetică, a fost apreciat imediat de popor, care nu mai reușea să facă față prescripțiilor rabinice despre curăție.

Mântuitorul preia mesajul Înaintemergătorului Său și face din botez ușa de intrare în creștinism și în Biserică. Dacă poarta se poate considera acea rugăciune citită pruncului la opt zile, când primește numele de creștin, ușa de la casă o constituie Botezul. Pentru că la Teofanie, cum mai este numită sărbătoarea, ”închinarea Treimii s-a arătat”, Botezul creștin se face prin întreită afundare. Nașterea creștinului este ”de sus” și ”din apă și din Duh” (Ioan 3: 3,5), o prefacere profundă a ființei sale, care, sfințită, se poate ridica deasupra impulsurilor și ispitelor. Cel rău este dat afară și din afară se va chinui toată viața să intre înăuntru, iar omul se altoiește pe tulpina Bisericii, se grefează pe trupul acesteia, al cărei cap este Hristos. Devine părtaș vieții dumnezeiești care, prin Domnul nostru Iisus, Dumnezeu adevărat și om deplin, curge bogat prin tot trupul bisericesc. Duhul Sfânt Mângâietorul face capabil, capacitează ființa umană să primească și să lucreze această sevă de viață, iar Sf. Împărtășanie constituie însăși sângele și hrana trupului, curățindu-l, înnoindu-l, pregătindu-l din interior pentru viața de veci.

Prin indiferență și păcat, omul slăbește, îmbolnăvește legătura lui cu acest trup și cu Sfântul ei Cap dumnezeiesc, depărtează pe Duhul Sfânt și se lipsește inevitabil de Euharistie. Nu ne mirăm că Spovedania se numește al doilea Botez, deși mai corect ar fi să spunem că este al doilea Botez și Mirungere. Rugăciunea dinaintea dezlegării precizează că omul se unește din nou cu Hristos prin Sfânta Sa Biserică.

Bând agheasmă mare din ziua sărbătorii și până la 14 ianuarie, ziua odovaniei (sfârșitului) praznicului, săvârșim o adevărată curățire și înnoire lăuntrică prin arătarea tainică a Sf. Treimi în casa, viața și făptura noastră, aducându-ne aminte de Botezul nostru și de necesitatea mărturisirii păcatelor.

Pr. George Ovidiu Chirița

publicat în ”Hai cu noi”, publicație a Parohiei ortodoxe ”Sf. Voievozi” Săvinești, an 2017, ianuarie, nr. 37, pp. 47-49.

Anunțuri

Despre Pr. George Ovidiu Chirița

Om, bărbat, creștin, soț, tată, preot și român
Acest articol a fost publicat în Spiritualitate și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s