Text broșură despre pomeni și pomeniri

Parohia Sf. Ilie cartier Speranța

La pomenirea morților

Imagini pentru pomenirea mortilor

De ce facem pomeniri pentru adormiți? Au vreun efect?

Pentru un creștin ortodox, moartea înseamnă doar o trecere de la o viață la altă viață, sfârșitul școlii vieții veșnice și al ostenelilor de fiecare zi. Numim adormiți pe cei plecați dintre noi pentru că starea lor, până la Judecata de Apoi, este provizorie, asemenea somnului care desparte o zi de următoarea. Biserica e una, cerească și pământească. Suntem toți în legătură unii cu alții, iar Dumnezeul nostru nu e al morților, ci al viilor, după cum atenționa odinioară Iisus Hristos pe cei care nu credeau în nemurire și viață veșnică. Dragostea noastră poate ajunge la ei prin legătura noastră cu Iisus Hristos, capul trupului Bisericii, ale cărui celule vii suntem toți, vii și adormiți. Dragostea lui ne umple pe toți, prin harul Duhului Sfânt, probleme pot apărea doar dacă legătura noastră cu Hristos, printr-o viață neimplicată în Biserică, se întrerupe. Atunci și noi avem de suferit, și cei pe care dorim să-i ajutăm prin rugăciune sau milostenii.

Ce și cum se dă de pomană?

Orice, în oricare loc, când putem și dorim: acasă la noi, pe stradă, într-o instituție socială, sau la biserică. Și o haină pe care nu o mai folosim, sau o pâine, dacă o dăm cuiva, de sufletul lui cutare pe care-l pomenim atunci, și ni se răspunde cu ”Bogdaproste”, adică ”Dumnezeu să ierte”, ajunge la respectivul cu ocazia primei pomeni pe care o aducem la biserică să o sfințim. Nu lucrul în sine trece granița morții, ci dragostea dăruitorului și recunoștința primitorului. Când însă trebuie săvârșită o slujbă de binecuvântare a pomenii, jertfa trebuie să îndeplinească niște condiții, deoarece se cheamă harul lui Dumnezeu asupra ei.

Cum trebuie să fie pomana care se sfințește la biserică, la mormânt sau cu prilejul unui prazic?

Când e vorba de hrană, cum se obișnuiește, fiind rod al dragostei noastre pentru cei adormiți, pomana nu se prepară cu nervi și ceartă.  Ea se muncește în familie sau cu ajutorul u-nor vecini ori prieteni, nu se cumpără pur și simplu. Ingredientele să fie naturale, nu neaparat cu etichetă bio, dar cât mai curate și nechimizate. Prin îngăduință, cine nu a putut să prepare, dar ține morțiș să nu piar-dă prilejul respectiv, să aducă fructe, prefe-rabil autohtone și de sezon. Orășenii pot cumpăra vinul, dar să fie unul natural, din struguri; evident că pâinea de la un praznic se poate cumpăra, deasemeni, și sucul pentru copii, dar să fie natural. Dacă e prea scump, se prepară eventual o limonadă ori un ceai aromat.

Ce putem aduce la sfințit ca pomană?

Hrană, dulciuri, haine, rechizite, jucării, electrocasnice (se are grijă să fie ceva nou, bun, de calitate), orice, să se țină doar seama că ce binecuvintează preotul cu slujbă trebuie să îndeplinească niște standarde. Ce nu se poate ridica la ”Veșnica pomenire” ori stropi cu vin se binecuvintează la sfârșitul slujbei de preot și se consideră ca făcând parte din pomană.

În aceste condiții, praznicul poate conține aperitiv?

Dacă ingredientele gustării sunt cumpărate, mai bine nu. Oricum, praznicele nu conțin în mod traditional aperitiv. Cine insistă, să aibă grijă ca tot ce nu poate fi binecuvântat de preot să fie adus la masă după terminarea slujbei.

Dacă totuși din varii motive pun la sfințit prăjituri, ciocolată, bomboane, colaci din comerț, ce se întâmplă?

Prima oară cel puțin, preotul, prin pogorământ, probabil că nu-mi va spune nimic în public, dar după slujbă, mă va lua deoparte și-mi va explica faptul că în Biserica sfințeniei nu se poate sfinți orice, îmi va pune în mână un pliant ca acesta, și dacă voi repeta isprava, mă va atenționa să dau deoparte ce nu respectă standardele dumneze-iești ale Bisericii și să le dau de pomană fără sfințire. Problema va surveni dacă nu am adus nimic pregătit, nici măcar niște fructe. Chiar și la o înmormântare, în afară de gura lumii, nu mă obligă nimeni să pun pe năsălie lucruri de la brutărie sau de la supermarket.

Cine spune că nu se pot sfinți bucatele cumpărate de la magazin? Scrie undeva?

Scrie să nu fie credinciosul îndărătnic și să respecte cum consideră preotul jertfa, bună sau nu (Levitic 27: 12,14; Deuteronom 17: 12). Scrie că Dumnezeu osândește pe preoții care Îi închină prinoase nevrednice (Maleahi 1: 6-10,13-14) și din cauza felului în care își fac slujba cu nepăsare și pentru bani, îi face pe aceia de nimic în ochii poporului (Maleahi 2: 7-9). Tot la profetul Maleahi este scris și că ”blestemat este omul viclean în a cărui turmă se află dobitoc de parte bărbă-tească și, făcând juruință, aduce Domnului jertfă un dobitoc cu meteahnă!” (1: 14). Dacă preotul este îngăduitor cu cel neștiutor și-l primește cu dragoste, acela nu are voie să uite că bunătatea îndeamnă la pocăință (Romani 2: 4), nu la obrăznicire și nesimțire. Nu au ce căuta înaintea Domnului produse de patiserie-cofetărie sau fast-food, prosoape care abia dacă absorb apa și lumânări cu culoare și miros de ceară, pe al căror ambalaj scrie ”ornamentale”.

Trebuie să stau lângă pomană toată slujba, sau pot să vin doar la sfârșit?

Pomana reprezintă partea materială care se adaugă la slujbă, fără de care nu este primită. Dacă se face dimineața Sf. Liturghie, jertfa nesângeroasă a Fiului lui Dumnezeu întrupat, ne bucurăm că cea mai puternică rugăciune a Bisericii dă temei jertfei noastre, nu ne întristăm pentru jertfa de osteneală pe care o adăugăm și care ajunge și ea la cei adormiți. Cine din varii motive trebuie să lase coliva și să plece la serviciu ori altă obligație obiectivă, primește binecuvântare, dar altfel, jertfa noastră are de suferit. Nici preotul nu e orb, și ca părinte ne va atrage atenția la un moment dat.

Dau un pomelnic la începutul slujbei și încă unul la parastas? Scriu ceva pe el?

Nu e neapărată nevoie, dacă scriu ”colivă” pe el, preotul îl pune deoparte după ce l-a pomenit la Sf. Liturghie și îl folosește și la parastas. Dacă nu am menționat, să nu ne supărăm dacă trebuie să scriem altul la pomenire.

Pot trece pe oricine în pomelnic?

Trecem doar ortodocși. Sinucigașii, sau cei care au murit hulind Biserica, ori refuzând prezența preotului, nu se trec în pomelnic. Ei intră în acel ”cu tot neamul lor cel adormit” de la sfârșit. Dumnezeu ne știe durerea, însă nu Îl supărăm trecându-i ostentativ în pomelnic. Mai putem să nu trecem în pomelnic la Sf. Liturghie, dar să-i menționăm la parastas, pe cei care au murit în păcate grele de care nu au apucat să se pocăiască, deși au avut o atitudine binevoitoare față de Biserică.

Pentru orice nelămuriri, contactatați-mă.

Pr. George Ovidiu Chirița (tel. 0723733126)

 

Anunțuri

Despre Pr. George Chirița

Om, bărbat, creștin, soț, tată, preot și român
Acest articol a fost publicat în Liturgice, Spiritualitate și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s