Text broșură despre înmormântare și termenele de pomenire de după

Parohia Sf. Ilie cartier Speranța

Înmormântarea și pomenirile de după

Imagini pentru inmormantare sat

Am o rudă în prag de moarte. Cum mă pregătesc?

Se poartă de grijă de spovedirea și împărtășirea persoanei. Trebuie vorbit cu medicul de familie, verificat dacă familia posedă un loc de veci, pregătit un rând complet de haine, lumânări, cățuie, cărbune, toiag și o cruce de ceară. Toiagul este o lumânare în formă de spirală care se aprinde la căpătâiul adormitului, iar crucea se așează în mâinile sale împreunate pe piept. Familia se poate interesa de rânduielile mortuare ale parohiei și de serviciile funerare oferite de firmele de pompe funebre: transport, spălare, îmbălsămare, cosmetizare. Lumânările și chibriturile trebuie ținute la îndemână pentru momentul trecerii dincolo. Se pregătește o iconiță, preferabil cu Învierea Domnului, care va fi așezată pe pieptul adormitului.

A murit. Ce fac?

Aprindem lumânarea sau toiagul la căpătâi, chemăm medicul de familie pentru certificat constatator (cei adormiți la spital sunt preluați de morgă și se discută cu ei de pașii următori), trimitem pe cineva la biserică pentru un sfeșnic în care vor arde continuu lumânări până la înmormântare, chemăm preotul ca seara să vină să citească stâlpii. Stâlpii sunt de fapt o panihidă împănată cu citiri din Sf. Evanghelie, deci la sfârșit să avem măcar o felie de pâine și un pahar de vin să le ridicăm la Veșnica pomenire. Aceeași rânduială se săvârșește în fiecare seară, până la înmormântare. Se anunță clopotarul să bată clopotul în fiecare zi, vestind adormirea răposatului. Familia se mobili-zează să transporte cât mai curând adormitul la casa mortuară, să cumpere sicriu și cruce, să obțină adeverința de înhumare de la starea civilă, să se pregătească groapa, pomenile și în final praznicul.

Ce-i cu pomul, setul de pomeni, prosoapele, punțile sau găina?

Toate sunt obiceiuri. Preotul are nevoie doar de vin și colivă de fructe ori prăjituri seara la stâlpi, de colivă de grâu și vin la înmormântare (acasă, la biserică și la groapă) și apoi acasă, fiecare pregătește mâncare gătită după puteri. Și la praznic este nevoie de vin și o colivă sau un colac care să fie ridicate la Veșnica pomenire, odată cu câte o farfurie de mâncare. Lumânările să fie cumpărate de la biserică. Toate celelalte sunt obiceiuri și atâta vreme cât le împlinim cu drag, îmbogățesc pomana. Să nu uităm totuși că rugăciunea primează și nu fala sau gura lumii. Prapurii să nu fie purtați de oameni sub influența alcoolului. Dacă dăm batiste ori prosoape, fețe de masă ori pături, căni ori pahare, să fie de calitate, nu ce-i mai ieftin, doar ca să fie, că nu e primit. Pomul să-l împodobim cu fructe ori colaci, nu dulciuri cumpărate. Dacă tot comandăm colaci și prinoase, să le dăm de pomană și să le tă-iem la praznic. Să evităm aperitivul la praznic, dacă nu e gustare caldă, pregătită. Să avem cât mai multe lucruri gătite de familie, chiar dacă facem praznic la casa socială a bisericii ori la un local. Să dăm cât mai mult de pomană la oameni săraci, sau care măcar nu ne sunt rude ori colegi, nu să ne scoatem cinstea obrazului față de membrii familiei. Dacă tot ne străduim să împlinim atâtea obiceiuri și să fie toată lumea mulțumită, să ne gândim în primul rând la sufletul adormitului.

Cât costă înmormântarea?

Nimic. Nu există taxă pentru harul lui Dumnezeu și rugăciunea Bisericii. Suficient că pompele funebre, groapa și pomenile au prețuri fixe. Dacă însă le vom da ceva, cei care s-au ostenit să ne asiste în ducerea la bun sfârșit a acestui moment important în viața familiei vor zice și ei ”bogdaproste”, există în plus și bunul-simț de a contribui după posibilități pentru ca nu doar Dumnezeu să se îngrijească să mai găsim și pe viitor o biserică și un preot prin care să primim anumite haruri ale lui Sale. Nu ar trebui să considerăm mare lucru dacă înapoiem pe plan material ceva pentru daruri neprețuite și duhovnicești. Oamenii educați își manifestă după posibilități aprecierea și recunoștința către preot, cântăreț, clopotar și ce alt personal mai ajută la înmormântare. Unii se gândesc și la biserica pe care o văd în construcție sau implicată în proiecte filantropice ori educaționale.

Dacă facem înmormântarea la altă biserică decât cea din parohia adormitului, trebuie să chemăm pe preotul paroh?

Da, și preotul de acolo are obligația să solicite și el acest lucru și să-și armonizeze programul cu al respectivului preot, să slujească împreună.

Ce e cu agheasma de la 9 zile și cu împărțirea hainelor?

La aproximativ 9 zile după moarte se face pomenire răposatului și un praznic, după puterile familiei. Dacă respectivul a murit acasă, ori a stat în casă până la înmormântare, se face mai întâi agheasmă pentru curățirea casei, apoi se sfințește masa. Cu acest prilej, dacă nu la pomenirea de 40 de zile, hainele bune ale răposatului se adună, se citește o rugăciune specială de către preot și sunt date de pomană, eventual împreună cu altele noi.

Care sunt termenele de pomenire ale adormitului?

La 1 zi se face panihidă cu stâlpi. La 3, de obicei are loc înmormântarea. La 9 zile, când se socotește că sufletul a trecut prin vămi, iarăși pomenire și eventual agheasmă. La 40 de zile, când se hotărăște de Hristos locul răposatului, în Rai sau Iad, încă o pomenire, apoi la 3, 6, 9 luni, sau măcar la 6, după aceea la 1 an și din an în an, până la 7 ani, când pomenirea ia o formă mai amplă. După 7 ani, multe familii pomenesc adormiții lor la ziua numelui, iar unele și la ziua de naștere sau a morții. Pentru cei care veneau regulat la biserică, înainte de pomenire se face Sf. Liturghie.

Se dezgroapă adormitul la 7 ani?

Doar dacă a apărut nevoia de înhumare a altei rude și nu se poate face alături sau deasupra. Altfel, nu se dezgroapă.

Cine nu se îngroapă după rânduiala obișnuită?

Sinucigașii, ateii, cei care au vrut să fie incinerați, se îngroapă cu o ceremonie mai simplă, care nu include slujbă în biserică. La fel, cei care au murit în păcate grele nespovedite, în stare de negrijă și nesimțire duhovnicească, rupți de Biserică prin viața lor și ortodocși doar cu numele, se înmormântează după o rânduială simplă, fără slujbă în biserică.

Ce ar mai trebui să știu?

Adeverința de înhumare în original se dă groparului. O copie se înmânează neapărat preotului. Când la mormânt se va construi o nouă cruce, trebuie anunțat preotul ca să o sfințească. Pentru pruncii născuți morți sau nebotezați, există rânduieli speciale. Pierderile târzii de sarcină fac posibilă înregistrarea pruncului și un ritual al înmormântării. Pruncilor avortați li se poartă de grijă de o manieră deosebită. Copiii morți nebotezați nu ajung în Iad.

Pentru orice nelămuriri, contactați-mă.

Pr. George Ovidiu Chirița (0723733126)

 

Anunțuri

Despre Pr. George Chirița

Om, bărbat, creștin, soț, tată, preot și român
Acest articol a fost publicat în Liturgice și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s